In memoria unchiului meu

Unchiul meu, din partea mamei,  era  cel mai mare dintre frati. Bunicul lucra la padure, taia pomi, facea busteni pentru fabrica de cherestea. Pe atunci- in anii '30- '40- se lucra manual, bunicul avand caruta cu boi si incarca, caruta  cat se incarca acum o masina. Avea lanturi groase cu care legau bustenii. Unchiul meu mergea de la varsta de 5 ani sa-si ajute tatal, ca apoi la varsta de 15 ani se descurca singur de cele mai multe ori. Intro iarna a ramas singur la incarcat si dintr-o eroare i-a alunecat un bustean si a cazut peste el. Noroc ca in apropiere lucra un unchi de-al lui care a venit si l-a scos de sub bustean, l-a pus pe o sanie groasa, a legat boii la sanie, le-a dat si le-a spus boilor sa-l duca acasa. Boii au inteles ca stapanul  lor este ranit ca au luat-o la goana pana acasa pe strada Lamaitei .  Acum nu mai exista casa, pe locul ei se afla halele de la Roman S.A. Asa de agitati erau boii ca nu au mai avut rabdare sa deschida bunica poarta mare, se chinuiau sa intre pe poarta mica. Bunica a vazut de departe boii dar nu stia ca unchiul meu era in sanie ranit.  Cam aproape in fiecare an bunicul cumpara alti boi si mergea tocmai in Moldova dupa boi. De acolo  venea cu ei pe jos si de cele mai multe ori venea unchiul meu cu ei si era aproape un copil. Odata intro iarna venind  cu boii pe un drum intre doua paduri aude un urlet de lupi, un haulit, si din joaca si din plictiseala  se gandea sa raspunda lupilor dar imediat si-a dat seama ce prostie era sa faca. L-ar fi atacat lupii si-i manca boii si pe el de altfel. Asa ca a manat repede boii sa iasa din zona respectiva. De departe a vazut apoi o haita de lupi fugarind o caprioara. I-a multumit lui Dumnezeu ca a scapat teafar

Pesimism si optimism

In actuala asa zisa criza, oamenii sunt interesati de materialism, ceea ce conduce complet la schimbarea mentalitatii. Devin egoisti, invidiosi, fac imprumuturi peste imprumuturi pe care nu le mai pot onora, si de aici coprul uman se degradeaza. Creierul uman functioneaza ca un calculator, atunci cand moare unitatea, nu functioneaza calculatorul. Odata ce creierul se imbolnaveste, incepe fiecare organ din corp sa cedeze de unde provin boli ca: infarct diabet si multe altele. Acesti oameni sunt pesimisti,

In schimb un optimist care gandeste logic si care lupta pt. semenii sai., care isi iubeste semenii  si tot ce ii incinjoara are creierul liber si sufletul larg si luminos. Acestia stiu sa-si canalizeze si se poate apara singur de boli. Este suficient sa se gandeasca ca se poate vindeca punand palma pe zona bolnava.

Deci sfatul meu ar fi ca toata lumea sa se gandeasca sa-si schimbe comportamentul, sa-si mai dea o sansa dea trai liber si frumos, plin de lumina.

 Articol participant- Most Wanted

Sacelele anilor '50( 3)

Pe strada unde locuiam, in fata portii trecea un parau foarte curat, malurile erau pline cu verdeata curata si in fata fiecarei porti, unde curgea paraul, exista cate un pom. La noi era un prun, iar la celelalte porti duzi. Paraul era curatat frecvent  de fiecare proprietar. In fata portii noastre era si o fantana de unde luam apa, o apa rece si limpede. Bunica mea venea de la Brasov numai pentru sa bea o apa buna. Pe stradain fata fiecarei case, era cate o banca unde ieseau batranii sa vorbeasca cu  vecinii. Tot in acei ani venea la proprietarul nostru doua surori batrane de la Bucuresti pt. aerul rarefiat si apa buna care era pe atunci. Copil fiind imi placeau de acele doamne si mi-au ramas in memorie tinutele lor elegante, imbracate mai mult in alb cu palarii cochete. Deoarece eram un copil cuminte m-au iubit acele doamne si ma serveau cu iocolati si bomboane. In Cernatu era o terasa unde mergeam cu parintii mei unde ei serveau bauturi, mie imi uau cate un suc si serveam cate o friptura cu garnitura de cartofi si legume. Terasa era in forma de U, iar in mijloc in spate canta fanfara , iar n mijlocul terasei era locul de dans sau cateodata locul de joaca al copiilor, depindea de imprejurari.

Sacelele anilor '50) 2)

 Pe atunci   Cernatu era foarte rustic. Vara mai ales veneau taranii taranii veneau din toate partile tarii cu zarvaturi. Piata era asezata de la statuie  din centru in jos pe str. Piata Libertatii. Mi Mi-aduc aminte  intr-o vara am cumparat o lada mare de rosii  mari carnoase si mama a facut vreo 30 de sticle cu bulion pe care le-a astupat cu ceara. Pe atunci se gasea  la cofetarie stafide pe sfoara, zahar candel si bomboane ca niste pernute de care nu am mai mancat niciodata dupa aceea. Apoi chifle moi si gustoase. Noi locuiam aproape de piata la o strada diferenta. Pe strada mea era o casa care avea fatada sculptata ca niste jumatati de chifle. De cate ori treceam pe acolo, in fantezia mea ziceam ca iau o chifla. Si acum mai exista aceea casa

Sacelele anilor '50

Zona Cernatu, zona copilariei mele. Locuiam cu chirie intr-o curte unde eram 3 chiriasi. Cei din fata aveau 2 camere si o bucatarie. Noi la fel, si cei din spate o camera si bucatarie. Curtea era lunga si lata si plina de flori de toate felurile si de toate culorile. Vara ma jucam toata ziua in curte fel si fel de jocuri, de la facut figurine de nisip, gatit din seminte si flori inchipuind fel si fel de legume, sport cu tricicleta, trotineta, saritul cu coarda. O adevarata copilarie fericita fara sa mi se impuna nimic.