In memoria unchiului meu

Unchiul meu, din partea mamei,  era  cel mai mare dintre frati. Bunicul lucra la padure, taia pomi, facea busteni pentru fabrica de cherestea. Pe atunci- in anii '30- '40- se lucra manual, bunicul avand caruta cu boi si incarca, caruta  cat se incarca acum o masina. Avea lanturi groase cu care legau bustenii. Unchiul meu mergea de la varsta de 5 ani sa-si ajute tatal, ca apoi la varsta de 15 ani se descurca singur de cele mai multe ori. Intro iarna a ramas singur la incarcat si dintr-o eroare i-a alunecat un bustean si a cazut peste el. Noroc ca in apropiere lucra un unchi de-al lui care a venit si l-a scos de sub bustean, l-a pus pe o sanie groasa, a legat boii la sanie, le-a dat si le-a spus boilor sa-l duca acasa. Boii au inteles ca stapanul  lor este ranit ca au luat-o la goana pana acasa pe strada Lamaitei .  Acum nu mai exista casa, pe locul ei se afla halele de la Roman S.A. Asa de agitati erau boii ca nu au mai avut rabdare sa deschida bunica poarta mare, se chinuiau sa intre pe poarta mica. Bunica a vazut de departe boii dar nu stia ca unchiul meu era in sanie ranit.  Cam aproape in fiecare an bunicul cumpara alti boi si mergea tocmai in Moldova dupa boi. De acolo  venea cu ei pe jos si de cele mai multe ori venea unchiul meu cu ei si era aproape un copil. Odata intro iarna venind  cu boii pe un drum intre doua paduri aude un urlet de lupi, un haulit, si din joaca si din plictiseala  se gandea sa raspunda lupilor dar imediat si-a dat seama ce prostie era sa faca. L-ar fi atacat lupii si-i manca boii si pe el de altfel. Asa ca a manat repede boii sa iasa din zona respectiva. De departe a vazut apoi o haita de lupi fugarind o caprioara. I-a multumit lui Dumnezeu ca a scapat teafar