Animale iubitoare

Acum 11 ani am gasit un pisic mic si dragalas cu pete crem si alb in unele locuri cu un pic maro.  La inceput nu am fi vrut sa-l tinem. dar dragalasenia lui ne-a facut facut sa-l tinem. I-am facut un culcus intr-o magazie. Il mai lasam si in casa, dar el fiind motan ii placea sa umble si prin vecini la pisicute.  Noi l-am botezat Mota. La vreo cativa ani a disparut de  acasa cam multa vreme ca de obicei. L-am cautat prin vecini pe unde mai ramanea incuiat, dar nu era. Odata sotul meu care venise acasa acasa a auzit in podul unui alt vecin un mieunat. L-a rugat pe vecin sa se uite in pod si intradevar acolo era Mota al nostru murdar si muscat la gat. I-am  curatat rana, l-m bandajat. L-am tinut in casa pana s-a vindecat cat de cat. De atunci era nedespartit de mine. Orice treaba faceam afara trebuia sa-si bage boticul in mainile mele. Cand luam masa il lasam afara, el se suia pe geam si se uita la noi dar cu o autoritate ca sa-i dam si lui din ce mancam, cu toate ca avea mancarea lui. Acum trei ani cineva l-a oparit la bot.  A venit saracul acasa, a stat in casa si ne privea si ne  privea trist, apoi noaptea a murit. L-am plans si ne gandeam mereu la el, si acuma il pomenim.  Unchiul meu avea vreo sase pisici si m-a promis ca-mi da una, dar i-am spus ca nu mai vreau vreo pisica sa mi-o omoare vecinii.Atunci unchiul meu mi-a spus ca nepotul lui are un caine mic si-l tine in casa dar nu are grija d el deoarece sunt la servici. Si mi-a spus ca nu creste mare. Mi l-au adus cu masina deoarece stam departe de ei. Cand mi l-au dat in brate si apoi l-am lasat jos era foarte fericit, nu i-a mai pasat de stapanul lui. Este o catea si este neagra cu o pata alba pe piept. O cheama Cora si este si ciobanesc german si labrador. Noi i-am dat de la inceput, sub indrumarea fiului nostru, numai mancare de caine, adica" Pedigree" Si Cora noastra s-a facut un caine mare si voinic de toata frumusetea. Este foarte rea cu strainii, dar pe noi ne iubeste mult. Mereu am spus ca este reincarnarea lui Mota deoarece are aceleasi obiceiuri si doarme in acelasi loc unde dormea  si Mota, cand o lasam noaptea libera. Ziua are curticica ei cu cotet si multe jucarii. Si la fel ca  Mota plange dupa mine. Trebuie sa ma duc la ea si sa-i dau biscuiti speciali si sa o mangai si sa vorbesc cu ea

Prin paduri si munti, inimi inlantuite

Acum ceva timp am vazut pe TVR 1 un serial rusesc: " Prin paduri si munti, inimi inlantuite". Un serial de drama cu cateva momente comice. Serial de epoca cand unii saraci au muncit si-au incropit o avere si au ajuns negustori de prim rang. Erau foarte credinciosi, inainte de a se aseza la masa se rugau la Dumnezeu. Acesti negustori aveau familie cu copii si isi educau copiii foarte sever sa nu pacatuiasca in viata, mukti dintre ei avand numai fete. Ei colaborau intre ei si isi vindeau produsele la targ de unde le cumparau alti negustori si le duceau pe Volga cu vaporul in alte orase. Ei mai ajutau si pe calugaritele si calugarii din manastiri cu produsele lor agricole si vesela. Cu toata severitatea parintilor , una dintre fete greseste cu un baiat care lucra la ei ramane insarcinata, ia niste leacuri babesti si moare. Tatal ramane foarte indurerat, dar intre timp se intampla multe evenimente tragice si pana la urma devine tatal adoptiv al unei fete ramasa fara parinti. Povestea se termina cu bine. Trei fete se casatoresc sub indrumarea acestui negustor inimos.

Tare mult as vrea ca cineva sa poata traduce   aceasta carte dupa care s-a facut serialul. Autorul este Andrei Pecersky. Titlul pe ruseste: В лесах и на горах

Lectura si educatie

 Imi place foarte mult sa citesc din toate domeniile. Mai nou revista" Libertatea pentru femei" apare impreuna cu un roman romantic. Deja s-a ajuns la al 56-lea roman.
    Sunt romane foarte bune pentru a ne arata mai multe stiluri de a ne trai viata. Pe langa acestea multe femei ar putea invata cum sa dezvolte o afacere. Aceste lectii sunt descrise in patru romane cu legatura intre ele, iar autoarea  este Nora Roberst.
Romanele sunt: " Vis in alb" "Parfumul iubirii"" Traieste clipa"" Fericiti pentru totdeauna".
In aceste romane este vorba despre patru  prietene intime care in copilaria  lor le  sa se joace de-a nunta. Cand s-au facut domnisoare, fiecare si-au ales o meserie. Au facut facultati. Una s-a facut  fotograf profesionist. A doua a ales aranjamentele florale, a treia cofetar si a patra manager de organizare a nuntilor.
   Joaca din copilaria s-a transformat intr-o afacere in care se implicau toate cu cel mai mare profesionalism si devotament in meserie.


Voi mai scrie si despre alte romane din seriile aparute, dar vreau sa fac o precizare: eu citesc intotdeauna seara inainte de culcare. Acest obicei ma ajuta sa ma calmez si ma pot odihni mai bine noaptea.

Mesaj

Mama mi-a transmis sa va spun ca o sa revina cu noi postari in curand. Am avut niste probleme acasa, si de aceea nu a mai putut/

Ghid turistic saceleaan

Cartea costa 50 de lei romanesti. Are vreo 200 de pagini si contine date si imagini din zona Sacelelui. Unul dintre autori este o cunostinta. Doritorii seriosi pot lasa un comentariu.

Colegi buni

 In vacanta de vara, inainte de a intra in clasa a-  IV- a ne-am mutat pe alta strada. Pe aceasta strada statea si una dintre colegele mele. O voi numi scurt L. Noi doua am devenit prietene bune. Mai aveam un coleg: D. cu care formam un trio, care a durat pana la terminarea clasei  a- VIII. Apoi drumurile noastre s-au despartit. Cand am inceput clasa a- IV- ane-a sosit o colega noua pe care o voi numi G. Aceasta colega era bolnava cu picioarele, nu putea sa mearga fara un ajutor de sustinere. Noi cei trei am sarit in ajutorul lui G. si in fiecare dimineata devreme la 7 eram la ea acasa. De multe ori o ajutam sa se imbrace, ii pregateam ghiozdanul si o duceam la scoala. Dupa terminarea cursurilor o aduceam acasa. Iarna o duceam cu sania ca sa nu se oboseasca.  Dupa terminarea calasei a- IV- a a plecat definitiv la Oradea pentru tratament. La o varsta tanara, inainte de a implini 20 de ani, am pierdut-o si pe prietena mea L. , care a murit intrun accident stupid aviatic. Am plans-o cu totii deoarece era o fata plina de viata, buna la suflet, si saritoare. Acum cativa ani m-am intalnit intamplator in Brasov cu G. , colega bolnava, nu s-a vindecat, dar in schimb s-a luptat in viata, a invatat si a devenit  profesoara de limbi straine. Ne-am bucurat amandoua de intalnire si ne-am adus aminte de perioada cand o ajutam sa mearga la scoala. Ea preda in Bucuresti.

In memoria unchiului meu

Unchiul meu, din partea mamei,  era  cel mai mare dintre frati. Bunicul lucra la padure, taia pomi, facea busteni pentru fabrica de cherestea. Pe atunci- in anii '30- '40- se lucra manual, bunicul avand caruta cu boi si incarca, caruta  cat se incarca acum o masina. Avea lanturi groase cu care legau bustenii. Unchiul meu mergea de la varsta de 5 ani sa-si ajute tatal, ca apoi la varsta de 15 ani se descurca singur de cele mai multe ori. Intro iarna a ramas singur la incarcat si dintr-o eroare i-a alunecat un bustean si a cazut peste el. Noroc ca in apropiere lucra un unchi de-al lui care a venit si l-a scos de sub bustean, l-a pus pe o sanie groasa, a legat boii la sanie, le-a dat si le-a spus boilor sa-l duca acasa. Boii au inteles ca stapanul  lor este ranit ca au luat-o la goana pana acasa pe strada Lamaitei .  Acum nu mai exista casa, pe locul ei se afla halele de la Roman S.A. Asa de agitati erau boii ca nu au mai avut rabdare sa deschida bunica poarta mare, se chinuiau sa intre pe poarta mica. Bunica a vazut de departe boii dar nu stia ca unchiul meu era in sanie ranit.  Cam aproape in fiecare an bunicul cumpara alti boi si mergea tocmai in Moldova dupa boi. De acolo  venea cu ei pe jos si de cele mai multe ori venea unchiul meu cu ei si era aproape un copil. Odata intro iarna venind  cu boii pe un drum intre doua paduri aude un urlet de lupi, un haulit, si din joaca si din plictiseala  se gandea sa raspunda lupilor dar imediat si-a dat seama ce prostie era sa faca. L-ar fi atacat lupii si-i manca boii si pe el de altfel. Asa ca a manat repede boii sa iasa din zona respectiva. De departe a vazut apoi o haita de lupi fugarind o caprioara. I-a multumit lui Dumnezeu ca a scapat teafar

Pesimism si optimism

In actuala asa zisa criza, oamenii sunt interesati de materialism, ceea ce conduce complet la schimbarea mentalitatii. Devin egoisti, invidiosi, fac imprumuturi peste imprumuturi pe care nu le mai pot onora, si de aici coprul uman se degradeaza. Creierul uman functioneaza ca un calculator, atunci cand moare unitatea, nu functioneaza calculatorul. Odata ce creierul se imbolnaveste, incepe fiecare organ din corp sa cedeze de unde provin boli ca: infarct diabet si multe altele. Acesti oameni sunt pesimisti,

In schimb un optimist care gandeste logic si care lupta pt. semenii sai., care isi iubeste semenii  si tot ce ii incinjoara are creierul liber si sufletul larg si luminos. Acestia stiu sa-si canalizeze si se poate apara singur de boli. Este suficient sa se gandeasca ca se poate vindeca punand palma pe zona bolnava.

Deci sfatul meu ar fi ca toata lumea sa se gandeasca sa-si schimbe comportamentul, sa-si mai dea o sansa dea trai liber si frumos, plin de lumina.

 Articol participant- Most Wanted

Sacelele anilor '50( 3)

Pe strada unde locuiam, in fata portii trecea un parau foarte curat, malurile erau pline cu verdeata curata si in fata fiecarei porti, unde curgea paraul, exista cate un pom. La noi era un prun, iar la celelalte porti duzi. Paraul era curatat frecvent  de fiecare proprietar. In fata portii noastre era si o fantana de unde luam apa, o apa rece si limpede. Bunica mea venea de la Brasov numai pentru sa bea o apa buna. Pe stradain fata fiecarei case, era cate o banca unde ieseau batranii sa vorbeasca cu  vecinii. Tot in acei ani venea la proprietarul nostru doua surori batrane de la Bucuresti pt. aerul rarefiat si apa buna care era pe atunci. Copil fiind imi placeau de acele doamne si mi-au ramas in memorie tinutele lor elegante, imbracate mai mult in alb cu palarii cochete. Deoarece eram un copil cuminte m-au iubit acele doamne si ma serveau cu iocolati si bomboane. In Cernatu era o terasa unde mergeam cu parintii mei unde ei serveau bauturi, mie imi uau cate un suc si serveam cate o friptura cu garnitura de cartofi si legume. Terasa era in forma de U, iar in mijloc in spate canta fanfara , iar n mijlocul terasei era locul de dans sau cateodata locul de joaca al copiilor, depindea de imprejurari.

Sacelele anilor '50) 2)

 Pe atunci   Cernatu era foarte rustic. Vara mai ales veneau taranii taranii veneau din toate partile tarii cu zarvaturi. Piata era asezata de la statuie  din centru in jos pe str. Piata Libertatii. Mi Mi-aduc aminte  intr-o vara am cumparat o lada mare de rosii  mari carnoase si mama a facut vreo 30 de sticle cu bulion pe care le-a astupat cu ceara. Pe atunci se gasea  la cofetarie stafide pe sfoara, zahar candel si bomboane ca niste pernute de care nu am mai mancat niciodata dupa aceea. Apoi chifle moi si gustoase. Noi locuiam aproape de piata la o strada diferenta. Pe strada mea era o casa care avea fatada sculptata ca niste jumatati de chifle. De cate ori treceam pe acolo, in fantezia mea ziceam ca iau o chifla. Si acum mai exista aceea casa

Sacelele anilor '50

Zona Cernatu, zona copilariei mele. Locuiam cu chirie intr-o curte unde eram 3 chiriasi. Cei din fata aveau 2 camere si o bucatarie. Noi la fel, si cei din spate o camera si bucatarie. Curtea era lunga si lata si plina de flori de toate felurile si de toate culorile. Vara ma jucam toata ziua in curte fel si fel de jocuri, de la facut figurine de nisip, gatit din seminte si flori inchipuind fel si fel de legume, sport cu tricicleta, trotineta, saritul cu coarda. O adevarata copilarie fericita fara sa mi se impuna nimic.